Despre Județul Tulcea

Geografie în statistici

J U D E Ţ U L  T U L C E A                                                                                            

  • Reşedinţa judeţului: municipiul Tulcea
  • Suprafaţa: 8499 km2 —- 3,6 % din teritoriul naţional
  • Populaţia stabilă:  243419 locuitori la 1 iulie 2016
  • Populaţia urbană:   120238 locuitori  —- 49,39 % din total populaţie
  • Populaţia rurală  :   123181 locuitori  —- 50,61 % din total populaţie
  • Densitatea:  28,64 locuitori / km2

Judeţul Tulcea ocupă jumătatea nordică a provinciei istorice Dobrogea, a cărei însemnătate vine din aşezarea ei la gurile Dunării şi ieşirea la Marea Neagră. Paralela 450 latitudine nordică străbate judeţul Tulcea în partea centrală, iar meridianul 290 41′ 24″ longitudine vestică străbate oraşul Sulina ce se află în extremitatea estică a României. Înconjurat din trei părţi de ape, se învecinează la vest cu judeţele Brăila şi Galaţi, la nord cu Ucraina prin graniţa naturală Dunărea, la est cu Marea Neagră, având hotar terestru doar la sud, cu judeţul Constanţa.

 Relieful cuprinde Horstul Dobrogean la vest, rest al lanţului de munţi Hercinic din care face parte Munţii Măcinului, care este cea mai veche formaţiune de pământ a ţării, şi Delta Dunării la est, care împreună cu complexul Razim-Sinoe ce trece şi în judeţul vecin Constanţa, acoperă mai mult de 4.000 km2. În judeţul Tulcea, Delta Dunării ocupă o suprafaţă de 3446 km2, ceea ce reprezintă 40,54 % din suprafaţa judeţului.

Dunărea ce formează hotar natural la vest şi nord este principala cale de transport în judeţ. Ea are trei braţe principale, Chilia la nord, Sfântu Gheorghe la sud şi Sulina la mijloc. În amonte de municipiului Tulcea, Dunărea se desparte în două braţe, braţul Chilia şi braţul Tulcea. În aval de municipiul Tulcea, braţul Tulcea se desparte în alte două braţe, Sulina şi Sfântu Gheorghe. Braţele Chilia şi Sfântu Gheorghe permit numai transportul fuvial iar braţul Sulina asigură transportul maritim până în porturile Galaţi şi Brăila. La sud de Sfântu Gheorghe se află laguna Razim care pătrunde adânc în judeţ. O reţea de canale naturale şi artificiale, lacuri si bălţi, plauri şi grinduri formează un ecosistem unic. În 1990 Delta Dunării a fost declarată rezervaţie a mediului, ecologică şi a păsărilor, sub protecţia UNESCO pentru diversitatea florei şi faunei sale (păduri de sălcii, stuful, trestia,apoi plante specifice zonelor umede, specii de de animale, păsări, insecte, reptile şi aproximativ 160 de specii de peşte).  O parte din acestea constitue resurse locale. Rezervaţia biosferei Delta Dunării este în patrimoniul UNESCO.

În Munţii Măcinului s-a constituit Parcul Naţional, pentru conservarea speciilor rare de floră şi faună specifice intersecţiei arealelor mediteranean, balcanic şi caucazian.

Resursele naturale ale judeţului sunt : terenurile arabile, viile, păşunile, care permit culturi vegetale, creşterea animalelor, apele şi bălţile pentru pescuit şi vănâtoare, pădurile, pentru vănâtoare, agrement, protecţia mediului, resursele minerale cum ar fi piatra de construcţii (granitul), cuarţita, calcarul iar Delta Dunării în primul rând pentru potenţialul turistic.

Istoria zbuciumată a Dobrogei a avut drept urmare faptul că judeţul Tulcea este un muzeu etnografic viu, existând un amestec de rase şi neamuri ale căror culturi se întrepătrund dar, în acelaşi timp, păstrându-şi identitatea.

In 1853, s-a creat Comisia Europeană Dunării, pentru dezvoltarea comerţului pe Dunăre. Portul Sulina devine port liber, ceea ce a condus la deschiderea canalului Sulina pentru transportul maritim. Zona liberă a fost redeschisă în 1977.